Tocanita de cartofi ca la buna

Eu nu m-am bucurat de bunicii paterni niciodata, de aceea nu am scris niciodata pe blog vreo reteta culinara mostenita de la ei. Nu m-am bucurat pentru ca bunicul a plecat dintre noi mult prea repede si mi-l aduc aminte doar vag iar de “bunica” (o titulatura care i-a fost atribuita doar pentru ca asa se cadea, fiind mama tatalui meu) nu m-am bucurat pentru ca nu a vrut niciodata sa se bucure de noi. Dar 2 lucruri le-am apreciat mereu la ea: ca i-a dat viata unui om atat de deosebit ca si tata si farfuriile si oalele ei (din care nu am mancat prea des, dar le-am admirat cu mintea mea de copil). Farfuriile astea de tabla, vreo 3 la numar si vreo 2 craticioare sunt tot ce am de la ea, asta ca sa explic povestea farfurioarei din poza.

Reteta de azi vine insa de la Buni Sia, care nu numai ca merita sa fie numita Bunica, ci este TOT pentru noi. A facut mai mult decat se poate imagina si de la Buni Sia avem nu doar o mama extraordinara, ci si o mosternire de exceptie: o familie deosebita, matusi, unchi, verisori, retete excelente si multa dragoste si afectiune. Asta e tocanita pe care Buni Sia o face de cand imi aduc aminte si e era musai sa v-o arat, o reteta simpla, de iarna, foarte consistenta si “buna pentru suflet si burtica”. Gata cu sentimentalismele, sa trecem la reteta, zic!

Ingrediente:
- o ceapa mare alba
- 2 fire de carnat de casa
- 7-8 cartofi mari
- 3 morcovi mari
- un cub supa de pui (gasiti la magazinele bio)
- sare si piper dupa gust
- ulei, apa

Tocam ceapa marunt. Intr-o cratita incapatoare, punem ulei cat sa acopere fundul vasului si calim in ulei ceapa, pana devine transparenta.



Punem apoi carnatul de casa, taiat feliute si il prajim impreuna cu ceapa.



Cand carnatul este rumenit, punem cartofii si morcovii taiati cubulete, amestecam bine, apoi turnam apa cat sa acopere cartofii. Condimentam dupa gust, punem si cubul pentru supa si lasam sa fiarba la foc mic, amestecand din cand in cand, pana cartofii si morcovii sunt fierti si tocanita este consistenta.



Nu mai are rost sa va spun ce buna e cu muraturi de orice fel, gogosari, conopida, castraveti, gogonele! Pofta mare sa aveti si sa va bucurati de bunici daca ii mai aveti sau sa vi-i amintiti mereu daca nu mai sunt printre noi, pentru ca ei, sufletul si toata mosternirea lor traiesc si merge mai departe prin noi.